Curajul din privire
În strălucirea zăpezii
Văd frumusețea inimii Tale.
Alerg mereu spre răsărit,
Alerg pe a credinței cale.
.
În Tine am găsit iubire și iertare.
Ai luat întunericul din jurul meu
Și m-ai făcut oglinda luminii Tale,
Mi-ai înconjurat fiinţa în binecuvântare.
.
Alerg spre Tine, alerg spre casă.
Inima mea să fie casa Ta,
O inimă curată aproape de inima Ta.
În Tine, în protecția îmbrățișării Tale
E casa mea.
.
Minciuni sunt condamnarea şi respingerea,
Vlăstarul amărăciunii nu va mai încolți in inima mea.
Eu sunt copilul Tău şi am în cer un Tată,
Pășeșc înainte în dragostea Ta.
.
Obișnuiam să țin mereu privirea tot plecată.
M-ai întrebat într-o zi cu blândețe: de ce?
Atunci mi-ai ridicat bărbia întâia dată.
Surprinsă, am citit în ochii Tăi iubirea,
Iubirea Ta statornică, atat de sinceră si de curată.
.
De-atunci am îndrăznit s-alerg-nainte
Prin credință,
Am învățat curajul să-i privesc în ochi
Prin ochii Tăi.
Iar azi îi iert şi îi iubesc cu-ntreaga fiinţă,
Cum ne-ai iertat şi ne-ai iubit întâi.
Different 
Daca tu ai un mar si eu am un mar si facem schimb de mere, atunci tu si eu vom avea in continuarea un mar. Dar daca tu ai o idee si eu am o idee si le schimbam intre ele atunci fiecare dintre noi va avea doua idei – George Bernard Shaw
E paradoxal ca, desi cuvintele par atat de simple si usor de inteles, daca te gandesti la fiecare rand sau strofa in parte, intelesul lor iti scapa printre degete. E frumos, dar nu stii cum se intampla practic sa-ti ridice Dumnezeu barbia si sa se uite in ochii tai.
Trebuie sa fie mai mult decat simpla imaginatie, nu-i asa?
frumos ai scris:) Si eu eram ‘cea cu capul plecat’ …mai tot timpul… accentuez.. ‘eram’ 🙂
ce bine e ca avem un ‘tata’! 🙂